Una dintre ideile centrale care a stat la baza conceptului a fost „abordarea non-invazivă”, o strategie care păstrează integritatea volumetriei simple existente și o transforma intr-un element incadrat armonios in context. Acest lucru a implicat intervenții la nivelul deschiderilor din fațadă pentru a îmbunătăți iluminarea încăperilor, făcându-le mai generoase și aducând o soluție pentru spargerea monotoniei inițiale a fațadelor. Aspectul aparent simplu al volumului este atenuat printr-o imagine dinamică generată prin introducerea lamelor de lemn dispuse vertical, ghidate de o linie fluidă care marchează accesurile. 

În cadrul clădirii desfășurate pe un singur nivel, s-a implementat o zonificare generată de fluxurile funcționale. O parte a acesteia este marcată de caracterul semipublic, destinată evenimentelor și prezentărilor (sala de conferințe cu foaier și zona de recepție), iar cealaltă parte este dedicată utilizatorilor direcți, cercetătorilor, cu circuite bine definite și acces electronic controlat (laboratoare cu anexele și filtrele aferente, spații de birouri și oficiu). 

Prin această abordare, am reușit să păstrăm și să subliniem caracteristicile modeste, dar definitorii ale clădirii, astfel încât aceasta respiră din nou, funcționează și răspunde la nevoia de flexibilitate și adaptabilitate a programului de cercetare specific Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Cinegetică și Resurse Montane.